Personal, am crezut ca o sa ajung intr-un film cu vestul salbatic, vorbit in rusa, cu subtitrare in engleza. Am ajuns intr-o tara care, la prima vedere, mi-a inspirat mai mult respect decat Romania. Bine, bine… drumuri nasoale… dar in 380km nu am vazut pamant care sa nu fie muncit. Foarte putini tarani vand in fata portii produsele „agroalimentare”. In schimb, in zonele umblate, exisa un fel de piete unde se strang producatorii… langa unele intersectii, cinci-sase tarabe cu de toate fructele si legumele.
Ca impresie generala, toate lucrurile sunt mai ieftine decat la noi. Mai ales tigarile, vodca, benzina si painea.
Se circula cu mai mult respect pentru motociclisti. Evident ca au fost si soferi care au depasit „aiurea”, dar majoritatea au ales sa stea cuminti in spatele nostru pana cand au gasit spatiu sa ne depaseasca pe toti in acelasi timp. Multi soferi ne-au salutat. Am intalnit foarte putine semne de agresivitate imbecila pe strazi.
Engleza este inutila primii 300km de la granita. Romana functioneaza mult mai bine. In Odessa, se pare ca romana nu exista, dar majoritatea comerciantilor stiu engleza.
Exista banci deschise si sambata la pranz.
Nu prea am vazut oameni „fake”. Adica aia in slapi, erau in slapi, aia in Lada, erau in Lada… N-am descoperit nici un filon de aur suflat la gatul nimanui.
N-am vazut nici un incruntat cand am zis ca suntem romani…evident ca nu am declarat Odessa pamant romanesc… nici nu am vrut sa cucerim cetatea lu’ Stefan… cu toate ca ar fi fost amuzant…
As mai face o vizita pana acolo… ca poate doar mi s-a parut…
raventalon.wordpress.com 
sa punem steagurile pe cetate!
E bine de ştiut că există speranţă. Dacă nu la noi poate înafară.
misto relatarile, sigur mai ai ceva povesti nespuse…mai vreau :)!