Politically correct


Acest articol este partial o replica, partial o completare la acest articol, dar este si expresia parerii personale despre „ce se intampla”, parere bazata si pe experienta mea directa in cele doua tari din poveste.


Cairo – Egipt. Cand am auzit despre protestele din Egipt, cu cei aproape un milion de oameni in strada manifestand impotriva regimului, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: „Doar un milion? In Cairo sunt doua zeci de milioane. Restul unde sunt?” Intre timp a aparut si o parte din „restul”. Daca informatia este corecta, 20 de milioane de egipteni lucreaza pentru stat. Unii se simt bine cu asta, altii nu. Oamenii au nevoie de siguranta. Frica de schimbare e usor de exploatat oriunde in lume.

Egiptenii (din Cairo) mi-au parut a fi foarte „pe felie”. In centru, acolo langa Muzeul Egiptului, unde se intampla 90% din actiunea filmata, este zona turistica. Aproape fiecare cladire din zona este „guvernamentala”. Toate ambasadele importante sunt acolo. Universitatea Americana are ferestre direct spre piata. Ambasadele SUA, Angliei  si Canadei  sunt la 5 minute de mers (e interesant cum pe google maps/earth nu gasesti pozitia exacta a ambasadei americane – pentru ca nu e acolo unde este aratata). Fiecare cladire importanta are cel putin doi militari inarmati la intrare. Hotelurile de peste doua stele au detectoare de metale si scannere la intrare. In zona muzeului se intra, daca pari arab, doar dupa ce arati buletinul/pasaportul si prezinti o scrisoare de intentie verbala, gardianului. Din moschei rasuna chemari melodioase la rugaciune. Turistii sunt un fel de saci de bani cu picioare. Au voie oriunde (contra unei mici atentii), mai putin in zonele de importanta nationala (pe care ai voie sa le vezi, dar nu sa le pozezi). Oriunde te plimbi in zona turistica, daca esti alb si ai un rucsac in spate, inseamna ca vrei sa cumperi ceva… si ei sunt dispusi sa iti vanda la super oferta…mereu super oferta…dar nu esti obligat sa cumperi…dar ei te roaga doar sa le treci pragul…totul este negociabil (mai ales taxiul). Dupa doua saptamani de stat acolo, cand deja ma stiam si ma salutam cu cativa „comercianti”, am fost agatat de sapte ori, cu aceleasi texte, de oameni care vroiau sa imi vanda aceleasi chestii la aceleasi super oferte.  Peste tot restaurante, magazine, tarabe, moschei, agentii de turism, banci (aceeasi banca). Doar o berarie…dar nu e turistica…

Din dorinta de a ma pierde (ceea ce s-a si intamplat pe bune) in acea lume, am ales sa merg pe jos pana la Citadela. Sa vad cum e Cairo de fapt. Ziua am vazut exuberanta, viata, lume, forfota. Iesind din zona turistica nu m-a mai agatat nimeni sa imi vanda nimic. M-am simtit (ce amuzant!) oarecum ignorat, asa ca am putut sa observ. Am vazut piete, am vazut guri de metrou, am vazut oamenii asa cum sunt ei zi de zi. Mirosul mirodenii se amesteca, nu neaparat placut, cu mirosul de urina. Am vazut macelarii cu carnea transata si expusa in strada. Am avut contact, pentru prima data in viata, cu ideea de „spital pentru bolnavii de cancer”. Evident, nu am vazut oameni bauti. Nu am vazut oameni dormind pe strazi. Nu am vazut cersetori. Saracia si nemultumirea sunt, probabil, in alta parte… mai spre periferie. Noaptea, pustiu. Strazi pustii, multe dintre ele fara lumina. O mare diferenta fata de centrul turistic inundat de neoane, reclame, oameni, vanzatori ambulanti…pentru prima data mi s-a facut frica. M-am grabit sa imi gasesc drumul inapoi,  spre hotelul de 7$/noapte si jumatate de stea in care am stat.

Vorbind cu un egiptean despre Yemen, unde urma sa ajung, mi-a spus ca aia nu sunt sanatosi. Sunt lenesi. Toata ziua stau pe vine, sprijiniti de garduri, si nu fac nimic. De aia sunt asa saraci. Nu-i place de ei. El e inginer in constructii si are o viata buna, pentru ca munceste.

Egiptul are o istorie de cel putin 4500 de ani. In tot acest timp, in Egipt, s-a facut politica.

Aden – Yemen. Prima senzatie: „E cald ca int-o baie de aburi”. Prima intrebare launtrica: „De ce dracu’ a aterizat avionu’ in camp si unde dracu’ e aeroportu’?” Cladirea aeroportului miroase a aprozar comunist si poti sa cumperi de la duty free masinute de plastic si vederi. Yemenul mi-a fost prezentat drept una din cele mai sigure tari arabe.

Oamenii stau sprijiniti de garduri. Altii muncesc in sictir. Altii muncesc pe bune si viseaza la tari straine. Ei sunt din sud. Nu le plac somalezii, cum nu ne plac noua tiganii. Nu le plac yemenitii din nord. Nordul a castigat razboiul civil si le-a impus ortodoxia musulmana. Nordicii au o limba a lor. „Nu te poti intelege cu triburile din munti.” Inainte de razboi, sudul era protectorat rusesc. Adenul, cel mai mare port de la Marea Rosie insemna ceva. Aveau bani, comunismul lor a fost bland si potrivit lor. Aveau voie sa detina „afaceri personale”, aveau voie sa plece in concediu in alte tari. Puteau face facultatea in strainatate…Grecia, Ungaria, Romania. Aveau acces gratuit la spitale. Aveau fabrici de bere. Femeile se puteau imbraca asa cum vroiau, inclusiv cu pantaloni scurti. „Pana in 1990, Yemenul de sud avea patru barci cu vasle, dar cand apareau, toti fugeau. Fugeau, pentru ca toti stiau ca in spatele celor patru barci sunt sunt patru distrugatoare rusesti.” Rusii se ocupau si de pirati. Din moschei, chemarea la rugaciune suna a admonestare.

Din momentul in care am ajuns, ideea de libertate si siguranta a inceput sa se descompuna. „Air Frace si-a anulat zborurile deasupra Yemenului din cauza ca un avion a fost lovit de gloantele trase la o nunta. Nimeni nu a fost ranit.” Nu ai voie sa pozezi obiectivele militare. Nu stii care sunt obiectivele militare pentru ca nu exista semne. Am fost opriti de o patrula, pentru ca tineam  aparatul foto in mana, in masina.  Au vrut sa ia aparatul, dar nu l-am dat (mai ales pentru ca nu era al meu). Cand a vazut ca nu o scoate la capat cu mine,  soldatul a facut o grimasa de scarba, a spus:”americanschi” si ne-a facut semn sa plecam. Adenul este situat in jurul unui crater vulcanic. Am vrut sa ma duc „pe munte”. Dupa o saptamana de amanari, un coleg yemenit care initial a zis ca merge cu mine, mi-a spus: „Uite, poti sa te duci, singur, dar sa nu iei aparatul foto, si nici sa nu pari destept. Daca nu ai aparat si pari prost, poate ca militarii o sa aiba bunul simt sa te conduca pana jos. Atfel, n-o sa te mai vada nimeni niciodata.” Am renuntat la excursie. Ca sa parasesti orasul ai nevoie de copii color ale pasaportului care sa ramana la punctele de control si de „documente oficiale” care sa ateste dreptul de a parasi orasul. „Altfel, vor vrea sa iti opresca pasaportul sau n-o sa te lase sa treci.” Totul se cumpara. Prelungirea vizei turistice costa 50$. Scoaterea unui permis de conducere cu data anterioara producerii accidentului cu victime 1500$. Totul se negociaza. Un coleg a negociat la supermarket pretul unui aparat foto. Nu am vazut politie pe strada. Nu exista etiloteste. Betia se pedepseste cu inchisoare. O bere de contrabanda e mai ieftina decat la oricare din cele doua hoteluri mari.  Cand vine presedintele in vizita, strazile devin foarte curate. In intersectiile principale apar camionete dotate cu minigun-uri. Odata au plantat palmieri pe strazile principale.  S-au miscat repede. Cam 100 de palmieri intr-o saptamana. „Presedintele are o armata a lui, care e mai mare si mai bine dotata decat armata tarii.” Cam o data la 5-6 luni se intampla cate o revolutie. 4-5 dube pline cu „revolutionari” inarmati cu ak-uri se duc in fata palatului guvernatorului si incep sa traga. Vine armata si ii linisteste. De cele mai multe ori, guvernatorul Adenului nu este „acasa”. „Presedintele este un presedinte bun. Este singurul care a reusit sa faca si sa mentina pace intre cele 20 de triburi. Este sustinut de toti.” „La granita cu Arabia Saudita mai sunt lupte intre triburi, pentru controlul traficului de frontiera, dar asta nu afecteaza turistii.” Cat am stat acolo, 2 turisti elvetieni au fost rapiti in munti, 6 marinari italieni si romani au fost rapiti intr-un port la Marea Rosie. Un ak este 60$.

Istoric vorbind, arabii au o pasiune pentru a ataca si prada orice trib vecin. Nu cred ca va fi vre-un Mare Stat Islamic prea curand…decat in ideea ca toti seamana intre ei. Dar noi, vesticii, credem asta si despre asiatici.

* Texul cu italic, intre ghilimele, reprezinta cuvintele altcuiva, de cele mai multe ori un interlocutor, asa cum le-am inteles si le-am retinut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s