D’ale CFR-ului


…si intr-o zi cu nameti m-am hotarat sa merg cu trenul…

Ajung in Gara de Nord putin stresat de traficul inzapezit, care nu se combina foarte bine cu lipsa timpului meu. Dau fuga sa imi procur bilet, si surpriza: cozile de la casele de bilete nu se micsorau. Doamnele, care in mod normal ar trebui sa isi demonstreze viteza si eficienta in vanzare, fie disparusera, fie stateau in picioare pe langa masinariile nascatoare de tichete. Oarecum debusolat de situatia asta ciudata, nemaintalnita de mine pana in momentul acela, si in lipsa oricarei explicatii, temandu-ma de o eventuala anulare, am alergat spre tabelul cu sosiri/plecari sa aflu, poate, informatii suplimentare. Totul era in regula: trenul meu urma sa plece peste 5 minute, fara intarzieri… Intre timp, prin difuzoarele garii s-a anuntat ca „este o defectiune la sistem” asa ca biletele se vor achizitiona din tren, fara supra-pret. Vesel ca s-a lamurit problema, caut un loc liber, urc si ma „aranjez”…

Dupa 30 de minute de asteptare rabdatoare si oarecum confortabila (intarziere care s-a pastrat pana la destinatie) trenul a pornit, cu mici pauze la inceput…

Inca de la ocuparea locului, atentia mi-a fost atrasa de o familie (asta urma sa imi dau seama pe parcurs si sper sa nu gresesc) eleganta. Cei doi membrii masculini, tata si fiu, erau imbracati la costum, posedau orice alt accesoriu care sa le intregeasca aspectul, de la pantofi la fular alb, iar domnisoara fiica/sora, imbracata cat se poate cu bun-gust, bun simt, etc… Impresia mea a fost ca erau o familie de directori, sau de directori wannabes. Si ce? Am zis ca e in regula, ca uite, la cat de faini si buni si „realizati” par, totusi au ales sa mearga cu trenul, si nu au ales sa inchirieze o masina (cum as fi facut eu daca as fi avut un pic mai multi bani). Micul director (nu era chiar mic) statea cracanat si manca chipsuri. La un moment dat, i-a scapat un chips pe jos. Spre uriasa mea surprindere (eu, visator fiind) si intru izbirea de pamant a imaginii directorilor de pretutindeni, sau spre intarirea ei, cu un gest aproape perfect, cu exteriorul pantofului, a proiectat chipsul sub bancheta invecinata. Prejudecatile mele au paralizat. Haina face pe om? Bine, bine… il face, cum? M-am uitat la el sa vad ce parere are figura lui despre intamplare. Mi-a raspuns cu o privire de „Si care-i problema? E normal. Vroiai sa fac altceva? Fuck off!” …asta ca sa dau o semnificatie privirii lui oarecum ermetice si fixe… Am inceput sa gandesc ca traiesc totusi intr-o tara bananiera, ca pretentiile de „respect fata de ceilalti” sunt apanajul fraierilor… Sau ca costumul micului director se poate simti facut de ras de catre purtator… Sau ceva urat despre balcanismul marlanilor aparent civilizati… M-am refugiat iar in lectura…

Dupa o scurta vreme isi face aparitia gasca de nasi sa verifice si sa taie bilete. Tinand cont ca data trecuta cand mersesem cu trenul, a venit la mine o nasa sa ma intrebe daca nu cumva nu imi mai trebuie biletul, ca ii trebuie ei, ma asteptam la inca o faza simpatica din partea lor. Vine nasu’, ii spun ca o sa iau bilet de la el. Replica nu se lasa asteptata: „-Eu nu vreau sa iti dau bilet, dar daca tu vrei neaparat”… Se aseaza pe locul liber de langa mine, scoate formularele de bilete, se preface ca scrie ceva acolo. „-Eu nu vreau sa iti dau bilet, dar daca tu vrei”, a repetat el… „Ok”, am zis. Intre timp apucasem sa scot din buzunar niste bani, insuficienti pentru pretul intreg. Mi-a smuls banii din mana, i-a numarat, a parut satisfacut. S-a mai prefacut putin ca scrie ceva pe biletul imaginar, m-a intrebat daca inteleg. Am raspuns ca inteleg si ca nu e nici o problema… ca este bine… M-a anuntat si celorlalti nasi ca fiind clientul lui, si au disparut din vagon. Ma gandesc ca ei nu se gandesc ca in felul asta au contribuit la nesiguranta slujbei lor… Mie nu-mi mai pasa… o sa imi iau masina…

Dupa alta vreme, prin zona in care stateam eu si-au facut aparitia niste copii. Cred ca aveau intre 10 si 16 ani. Lasau sa se inteleaga ca sunt de la casa de copii si ca aveau ceva de impartit in legatura cu un telefon mobil. Evident ca nu aveau bilete, dar „daca vorbesti frumos, femeia aia e de treaba si ne lasa sa mergem”. Vroiau sa faca o schema…fie intre ei, fie cu o eventuala victima inocenta din tren…eventaul cu mine, dar i-am trimis mai incolo cand au inceput sa vrea lucruri care m-ar fi implicat. Cel mai mic dintre ei avea o punga cu fructe (cersite, probabil) pe care a golit-o pe masuta din fata mea. Manca o banana. Dupa ce a terminat banana, s-a chinuit sa deschida cosul de gunoi si a aruncat coaja la cos. A fost un moment de jubilare. Plodu’ de la casa de copii e mai civilizat si cu mai mult bun simt decat micul director… Si acum zambesc cand imi amintesc. Unul dintre ei, cel care a vorbit frumos cu „femeia de treaba”, manca un mar. Cand a terminat, a aruncat cotorul sub bancheta unde poposise mai devreme si chipsul expediat de micul director… Si aici am gasit media pe care o cautam… Asta a fost echilibrul balcanic perfect al acelui moment. Doi la unu. Singurul civilizat era prea mic si prea invizibil pentru a impune ceva.

…iar peste toti, guverna autoritatea uniformei corupte.

Acest articol participă la concursul „Leacuri babesti pentru urticarie mentala”, organizat de Pioneza Dintre Fese.

14 responses to “D’ale CFR-ului

  1. Pingback: CONCURS - Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală! | Pioneza dintre fese

  2. Adanc ! M-am bucurat sa te citesc asa cum te-ai bucurat tu sa te scrii! Miez,hotarare,usurinta la scris si simt de observatie! Frumusetea unui sarcasm dozat la temelia frazei.Apasare pe rana,clorura de sodiu si usturime cauterizata cu inteligenta. Domnule nu te cunosc dar imi placi! Ca esti viu si in spirit si in condei! Nu ma lasa sa te uit !

    4 STELE si un FOARTE BINE din partea mea

  3. Că bine le mai zici! Totul curge ca la un film din ăla de ia multe premii, de nu pricepe bunica de ce se premiază acuma filmele cu cotoare de măr și nu cele ca alea de pe vremea ei, cu voievozi biruitori prin bătălii. Așa este! Mioriticul guppi are memorie scurtă și nu se sinchisește cu fleacuri gen moral, viitor și consecințe. La cât mai multă inspirație! Mi-am și pus deja blogul tău la „favorites”. Îți dau 9 numai fiindcă n-ai pus nici o blondă siliconată pe-acolo.🙂

  4. nu am inteles foarte bine cum anume ar trebui sa te votez, prin stelute sau note de la 1 la 10…
    Mi-a placut foarte mult postul, desi reda o imagine trista, dar adevarata, a situatiei in care ne aflam.

  5. Multumesc mult pentru aprecieri… Nu ma asteptam la astfel de reactii… :blush:

  6. Hai sa te depreciez eu.
    PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s.f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa.
    De ce n-ai ales varianta 1 si ai optat pentru 3?

  7. imi place cum scrii, ai un stil usor, natural….banuiesc ca e o placere pentru prieteni sa te asculte povestind…
    hai, ca-ti tin pumnii la concurs!

  8. La ce bun ca ai Maybach, daca il indrepti cu ranga? Cu siguranta nu haina face pe om, la fel cum copilul e posibil sa fie asimilat de restul haitei.
    Cat despre Cfr…s-o fi modernizat cu bilete eliberate electronic, dar liniile sunt aceleasi, locomotivele invechite, drumul e lung chiar daca mergi numai o statie, iar nasii…nasii fac ce au invatat toata viata: iau din buzunarul cfr-ului si baga intr-al lor.

  9. 😀
    multumesc pentru voturi, dar se pare ca organizatorii au fost un pic mai criptici decat ne asteptam cu totii. voturile se dau printr-un comentariu pe pagina concursului. Multumesc inca o data!😀

  10. Pingback: Concursul carpatin…© | Pioneza dintre fese

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s