sentimentul solubil

Candva, „in umbra marelui urs” mi se parea miezu’…

…pentru ca, dupa o maaare poveste in „exterior” (pentru prima data fiind), m-am bucurat sa ma intorc… si nu ma intelegea nimeni…

Nu i-am uitat, nu m-au uitat… Dar prima piesa pe care am auzit-o in carciuma, asta a fost (poate ca au mai fost si altele inainte)… Erau toti acolo si asta a fost dedicatia… si mi-a venit sa plang… evident ca nu am plans… macioul din mine s-a razvratit partial…

Dupa ceva ani, vad copii… dau cu sticlele si cu pumnii in mese pe 2-3 melodii… „aia” e una dintre ele…

…m-am bucurat o vreme… ca sunt si altiii carora le place (mi se parea ca „ei inteleg”)… in timp am observat ca nu e vorba de „placere” sau de pasiune din partea lor… e vorba doar de obisnuinta… ei nu stiu ce inseamna…ei nu stiu ce e aia (chiar daca cantecul in sine este in beciul valoric al celor care il canta, eu ma bucuram si fizic si spiritual de el). Vazandu-i aplaudand, vazandu-i batand cu pumnii in mese…

De multe ori mi s-a intamplat sa mi se zburleasca paru’ cand auzeam unele cantece… de multe ori m-am trezit din imobilitate ca sa fac hora… si a fost natural, si a fost amuzant sa urlam pe strada la 2 noaptea diverse cantece… si in corul nostru ni se parea ca suntem cei mai tari solisti…

…dar nu mai simt bucuria aia… un sentiment de razvratire negativa se indreapta catre cei care se bucura acum… ei inteleg? …eu am inteles la vremea mea… dupa fetzele lor, nu par ca inteleg prea mult… adica e frumos cu bautura si femei… si e frumos sa poti da cu sticla in masa si nimeni sa nu iti ceara garantia dupa ce o spargi… daa’… oare ei inteleg? …merita sa ii iau de dupa umeri si sa le spun: „coaie, ai ascultat suficient (10 secunde); acu’ zi formatia, albumu’, piesa si anu’… sau iti sparg muia”?

Oare reactia lor: ” lasa-ma frate, ce kkt ai cu mine? …vezi-ti de treaba, mosule” o sa-i ajute in ideea de a nu pleca acasa cu muia, sau macar cu onoarea bulita?

Ca oamenii sunt acum mai superficiali e usor de observat… compu’ are un rol semnificativ: „da si tu un sarci dupa chei ca nu stiu unde le-am lasat si fara ele stau incuiat in casa”… dar si in arta???

Sunt foarte curios ce inseamna pentru ei prima strofa a cantecului… dar a doua?

Candva pentru mine asta a insemnat mult… E vorba de un fel de slabiciune… Ce e in mine, e in mine… Dar nu mai e chiar la fel in momentul institutionalizarii cuvintelor… Cand toti stiu cuvintele dar „trairea” nu are nici un fond, ce se intampla cu semnificatia? La mine se pierde…undeva in istorie… si nici un fel de rationament politic nu o poate regasi. E ca si cum ai afla ca persoana pe care o iubesti (si teoretic ti-a fost credincioasa in ultimii 2 ani) e de fapt curva/gigoloul cartierului… adica nu e „de lux”…  adica primeste orice gaseste…

…moment in care sentimentul se dilueaza in Timp…